In urma cu cateva luni am observat ca am burta. Adica, ca mi-a crescut burta. Asta am vazut-o in poze. Aratam tare burtos, iar eu am ras mereu de barbatii burtosi, greoi, care gem cand se apleaca. Si m-am mirat ca am ajuns si eu un burtos, eu care am petrecut ceva timp prin sali de sport. Ma uitam la poze si vedeam cat de vizibila este burta, cum iesea in afara, ca un butoi. Si tare mi-a displacut asta... Bineinteles ca am hotarat sa scap de ea. Cum? Raspunsul era simplu: miscare, activitati fizice, sau mai pe scurt, sport. Nu neaparat ceva complicat, mers la sala, sau altceva. Pur si simplu, alergari. Mi-au venit in minte imagini ale unor maratonisti vazuti la televizor. Toti niste slabaturi. Dar ce conditie fizica pe ei... Eu am detestat intotdeauna alergarile si mereu m-am fofilat cand era vorba de alergari. Insa acum mi-am spus ca trebuie s-o fac, deoarece este cea mai sanatoasa si economica si eficienta metoda de slabit. Si fortifica si organismul, in ansamblul sau. Fara nici un fel de dieta. Nu sunt adeptul dietelor. Mananc ce am, ce-mi place (daca am), cand am. Asa ca, am inceput sa alerg. Impreuna cu o frumoasa, care a hotarat ca nu mai vrea sa fie O GRASA. Ca era. Am inceput usor, ca ea nu facuse sport niciodata. Dar acum avea o determinare care m-a uimit. Si am inteles ca, acolo in sufletul ei, a suferit mult din cauza greutatii si volumului pe care le avea, de multi ani. Asa cum probabil, sufera toti oamenii supraponderali, desi nu o arata. Iar multi dintre ei nici nu fac ceva ca sa schimbe situatia asta. De parca ar fi ceva rusinos sa vrei sa nu mai fii gras. Sau de parca e mai rusinos sa alergi, decat sa stai asa si sa te tot umfli. In fine, noi am inceput sa alergam. In fiecare seara cand timpul ne-o permitea. La inceput singuri, apoi cu inca o grasa (care de asemenea suferea foarte mult din aceasta cauza). Si cu prietenul celei de-a doua grase, care si el a inceput sa tortureze cantarul. In alergarile noastre de seara, am observat in cateva luni doar inca o grasa care alerga. Poate or fi fost mai multe, dar nu ne-am intersectat traseele. Am vazut insa mai multe grase si multi grasi care radeau de noi ca alergam... Unii mai si comentau dezaprobator, ironic, batjocoritor... Prostie? Invidie? Lasitate? Oare ce era in mintile lor? Le era ciuda pe noi ca aveam puterea (mai mult psihica) de a alerga in public? Oricum, ei au ramas cu grasimile lor, in timp ce ce care alergau (si inca mai alearga) acum nu mai tortureaza cantarele. Iar organismele noastre sunt acum mult mai sanatoase, mai viguroase, asa cum este si normal sa fie. Iar ce am scris aici este un fapt din viata. Din realitatea noastra. Si poate ca nu am scris ca sa ne ia altii de exemplu. Desi Romania a inceput sa se umple si ea de grasani si grasane, chiar de la varste mici. Am vazut intr-o seara un baietel de vreo 10 ani, care arata ca umflat cu pompa, vorba cuiva. O buca de-a lui (de copil de 10 ani) era cat amandoua ale mele, un adult. Era la o vila fitoasa, deci avea parinti cu multi bani. Dar oare, cu cata minte? Sau poate mintea le era numai la adunat bani, fara sa mai vada ce e in jurul lor. Oare sunt orbi si nu vad ce se imtampla cu copilul lor? Le e greu sa-l duca la o sala de sport? Si am mai vazut intr-o zi, intr-o farmacie, un copil cu mami, cu buni si cu inca vreo doua matusi. Si dupa ce s-a cantarit mami, care era in limitele normalului, s-a cantarit si copilul. Si a ramas mami uimita de cat tragea la cantar copilul. Desigur ca si noi ne-am mirat. Insa imediat mami a concluzionat ca nu arata bine cantarul... Desi se vedea "la liber", adica din ochi, ca avea cantarul dreptate. Cam asta e reactia multor semeni de-ai nostri, care se complac in a se scalda in osanza. Ba unii mai zic si ca asta inseamna ca traiesc bine... Repet insa, eu nu am scris ceea ce am scris ca sa ne ia cineva exemplul. Nu! Am scris, poate, ca sa ma laud... Ca nu mai sunt un burtos. Si nici cele doua fete nu mai sunt niste grasane... Doar putin, insa la cata vointa am vazut la ele si acest putin va disparea in urmatoarele luni. Eu sunt sigur ca in urmatoarele trei luni. Deci, iata ca m-am laudat si le-am laudat. Insa, sa nu ne copiati. Tara are nevoie de grasi si grase...
